tag:blogger.com,1999:blog-83466734514101426972024-03-08T13:11:07.518+02:00Pentru că poezia trăieşte veşnicAndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.comBlogger190125tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-69981985112284545442009-12-20T16:44:00.002+02:002009-12-20T16:49:06.313+02:00Usă cu mortCa leul în fata tabelului lui Mendeleev<br />amusinind feroasele-neferoasele,<br />de-o neputiinta frenetica<br />la sfirsitul de ev<br />Intre Dumnezeu si Genetica<br />oasele,<br />mă dor oasele.<br />In tramvaie, pe-acoperisuri - mă apuca subit<br />o durere de oase ilogică,<br />de care-i răspunzător<br />pitecantropul pitit<br />în padurea genealogică.<br />L-o fi tras un curent glacial dinspre sud<br />vreun stranut al naturii haotice,<br />fiindca-l simt şi acum în ciolanul meu ud,<br /> congelat ca un fruct de la tropice.<br />Imi lipseste precis o lingurita de iod<br />un degetar de potasiu-n artere,<br />neglijate de bunul meu unchi Hesiod<br />dedat la diete severe.<br />Imi lipseste sarutul acela tirziu<br />de femeie dormind în papusa,<br />nu-mi lipseste în schimb mortul meu straveziu<br />mortul meu de la usaAndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-81156241396673432382009-12-20T16:40:00.000+02:002009-12-20T16:44:51.713+02:00Naşterea unei definiţiiSă vinzi piei de closca la gura Labirintului<br />intocmai lui Borges<br />numit în derâdere <i>inspector al pietii de pasari din Buenos Aires</i><br />si să te iei în serios<br />de parca-ai fi dereticat cotete cu vulturi<br />de parca-ai fifacut ordine în colonia de pelicani.<br /> Trebuie intretinuta o anumita confuzie<br />ca legatura dintre hotul de buzunare si canguri,<br />altfel bietului reporter i se apleaca de-atita realitate<br />iar criticul literar acuza în sfirsit marea<br />ca-i prea manierista...<br />Astfel indraznesc eu să numesc viata:<br />acea cazna fertila a obiectelor<br />de-a deveni altceva decit sintAndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-20016222726110223812009-12-05T15:12:00.001+02:002009-12-05T15:12:21.228+02:00InimaBate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.<br />Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată<br />De fiecare dată, ca-ntâia dată.<br />De fiecare dată, ca ultima dată.<br />N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,<br />ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.<br />Nimeni n-a văzut-o niciodată.<br />Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată...<br />Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.<br />O aud întruna, până nu mai vreau să bată.<br />Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,<br />un singur bloc de piatră nedespicată.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-49304695188099080722009-12-05T15:11:00.006+02:002009-12-05T15:12:06.704+02:00Către GalateeaÎţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile<br />şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău<br />ce cutremur au şi ce culoare anume,<br />şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,<br />şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda<br />şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre<br />şi mă rog de tine,<br />naşte-mă.<br /><br /> Ştiu tot ce e mai departe de tine,<br />atât de departe, încât nu mai există aproape -<br />după-amiază, după-orizontul, dincolo-de-marea...<br />şi tot ce e dincolo de ele,<br />şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.<br />De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun<br />pe genunchiul pietrelor, care-l îngână.<br />Şi mă rog de tine,<br />naşte-mă.<br /><br /> Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.<br />Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,<br />sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui<br />copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,<br />râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău,<br />şi pietrele, pietrele - umbre de piatră ale genunchiului meu,<br />pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,<br />naşte-mă. Naşte-mă.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-65642345474433107882009-12-05T15:11:00.005+02:002009-12-05T15:11:49.365+02:00FrunzişuriSe-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.<br />Amintirea întâmplărilor mele<br />vine din viitor, nu din trecut.<br />Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie<br />prin aerul umed care ne-a-nfăşurat<br />înserările.<br /><br /> Inimă, inimă, planetă misterioasă,<br />suflete, suflete, aer prin care se-apropie<br /> imaginile tale tandre, puţin fluturate<br />de respiraţia mea.<br /><br /> Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,<br />aniversarea pietrelor de căldărăm în care<br />potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în să<br />aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea<br />numerelor de licean purtate la mânecă,<br />aniversarea tuturor vorbelor care<br />ţin în dinţii literelor<br />dorinţele, dragostea...<br /><br /> Inimă, inimă, planetă misterioasă<br />pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-9203767916935537312009-12-05T15:11:00.003+02:002009-12-05T15:11:32.521+02:00Basorelief cu eroiSoldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină,<br />chiar aşa cum au fost găsiţi, împuşcaţi în frunte,<br />ca să fie vazuţi s-au aşezat în vitrină,<br />respectându-şi întocmai mişcarea lor ultimă,<br />profilul, braţul, genunchiul, mişcarea lor ultimă,<br />când au fost împuşcaţi pe neaşteptate în frunte<br />sau între omoplaţi cu o flacără mai subţire<br />decât un deget de copil care arăta luna.<br /><br /> În urma lor a rămas goală baraca,<br />mirosind a obiele, a ţigări strivite, a fereastră închisă.<br />Valizele de lemn care umplu baraca<br />mai clănţăne încă din fierul minerelor,<br />aşa cum clănţăne luna din fierul minerelor<br />acum, cu puţin inainte de-a fi deschisă,<br />ca să se caute-n ea scrisorile vechi şi fotografiile vechi<br />ale timpului.<br /><br /> Soldaţii cei tineri stau daţi cu ceară<br />pe feţe şi pe mâini, ca să lucească<br />daţi cu ceară ca să lucească, daţi cu ceară,<br />şi aşezaţi întocmai aşa cum erau în secunda<br />când viaţa s-a rupt şi moartea a-nghiţit secunda.<br /><br /> Stau aşa nemiscati, ne-ncetind să luceasca,<br />şi noi ne uitam la ei cum am privi luna<br />răsărind chiar din mijlocul pieţii.<br /><br /> Pentru noi, care suntem acum de-o vârsta cu ei,<br />deşi stau de ani lungi în vitrină,<br />pentru noi, care i-am ajuns din urmă şi trecem de ei,<br />şi inimă bătând avem, şi memorie,<br />o proaspătă, din cale-afară de proaspătă memorie,<br />soldaţii cei tineri s-au aşezat în vitrină<br />şi se imită pe ei însuşi într-una,<br />ca şi cum ar fi vii.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-65975168693042487582009-12-05T15:11:00.001+02:002009-12-05T15:11:12.687+02:00Dreptul la timpTu ai un fel de paradis al tău<br />în care nu se spun cuvinte.<br />Uneori se mişcă dintr-un braţ<br />şi câteva frunze îţi cad inainte.<br />Cu ovalul feţei se stă înclinat<br />spre o lumină venind dintr-o parte<br />cu mult galben în ea şi multă lene,<br />cu trambuline pentru săritorii în moarte.<br />Tu ai un fel al tău senin<br />De-a ridica oraşele ca norii,<br />şi de-a muta secundele mereu<br />pe marginea de Sud a orei,<br />când aerul devine mov şi rece<br />şi harta serii fără margini,<br />şi-abia mai pot rămâne-n viaţă<br />mai respirând, cu ochii lungi, imagini.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-49319707501467311692009-12-05T15:10:00.003+02:002009-12-05T15:10:56.059+02:00PoemSpune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi<br />şi ţi-aş săruta talpa piciorului,<br />nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,<br />de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-5833005560379921702009-12-05T15:10:00.001+02:002009-12-05T15:10:32.009+02:00Suflet metalic al oraşuluiSe face seară şi orizontul coboară.<br />Oraşul îşi ridică un cartier spre lună.<br />E un sunet de fier, de cabluri întinse.<br />Umbrele oamenilor încep să apună.<br /><br /> Când ridic braţul, umbra lui ascuţită<br />izbeşte capătul străzii de unde vii, necunoscut,<br />de parcă-aş fi zvârlit la întreceri o lance<br />pe care o primeşti nepăsător în scut.<br /><br /> Eşti sufletul de metal al oraşului.<br />În amurguri apari în pieţele ovale:<br />- Cetăţeni, s-a făcut seară. Încep serbările!<br />(Braţele tale bărbăteşti par două macarale)<br /><br /> Te-ntâlnesc uneori, când mă-ntorc de la lucru.<br />Gândurile izbesc în stele şi ele răsună.<br />De-a lungul stâlpilor zvelţi, când mă-ntorc<br />de la lucru,<br />un cartier al oraşului se ridică la lună.<br /><br /> Nu te recunosc nicviodată de la prima privire;<br />iei mereu un alt chip.<br />Azi mi-apari ca o schelă îndrăgostită<br />de tainicul zenit.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-6684679425028493642009-12-05T15:09:00.000+02:002009-12-05T15:10:11.136+02:00Căntec fără răspunsDe ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,<br />care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie<br />în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,<br />mereu fragedă, mereu unduitoare?<br /><br /> De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă<br />ca firul de iarbă ce taie în două<br />luna văratecă, azvârlind-o în ape,<br />despărţită de ea însăşi<br />ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...<br /><br /> De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,<br />soare căprui răsărindu-mi peste umăr,<br />trăgând după el un cer de miresme<br />cu nouri subţiri fără umbră?<br /><br /> De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,<br />care-n loc de sunete<br />goneşte-n jurul inimii mele<br />o herghelie de mânji cu coame rebele?<br /><br /> De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,<br />vârtej de-anotimpuri colorând un cer<br />(totdeauna altul, totdeauna aproape)<br />ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-54926149585935321892009-12-05T15:08:00.004+02:002009-12-05T15:09:51.285+02:00Sunt un om viuSunt un om viu.<br />Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.<br />Abia am timp să mă mir că exist, dar<br />mă bucur totdeauna că sunt.<br /><br /> Nu mă realizez deplin niciodată,<br />pentru că<br />am o idee din ce în ce mai bună<br />despre viaţă.<br /><br /> Mă cutremură diferenţa dintre mine<br />şi firul ierbii,<br />dintre mine şi lei,<br />dintre mine şi insulele de lumină<br />ale stelelor.<br />Dintre mine şi numere,<br />bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.<br /><br /> Am şi-un defect un păcat:<br />iau în serios iarba,<br />iau în serios leii,<br />mişcările aproape perfecte ale cerului.<br />Şi-o rană întâmplătoare la mână<br />mă face să văd prin ea,<br />ca printr-un ochean,<br />durerile lumii, războaiele.<br /><br /> Dintr-o astfel de întâmplare<br />mi s-a tras marea înţelegere<br />pe care-o am pentru Ulise - şi<br />bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.<br /><br /> Cu greu mi-aş putea imagina<br />un pământ pustiu, rotindu-se<br />în jurul soarelui...<br />(Poate şi fiindcă există pe lume<br />astfel de versuri.)<br /><br /> Îmi olace să râd, deşi<br />râd rar, având mereu câte o treabă,<br />ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,<br />pe oceanul oval al fantaziei.<br /><br /> E un spectacol de neuitat acela<br />de-a şti,<br />de-a descoperi<br />harta universului în expansiune,<br />în timp ce-ţi priveşti<br />o fotografie din copilărie!<br /><br /> E un trup al tău vechi,<br />pe care l-ai rătăcit<br />şi nici măcar un anunţ, dat<br />cu litere groase,<br />nu-ţi pferă vreo şansă<br />să-l mai regăseşti.<br /><br /> Îmi desfac papirusul vieţii<br />plin de hieroglife,<br />şi ceea ce pot comunica<br />acum, aici,<br />după o descifrare anevoioasă,<br />dar nu lipăsită de satisfacţii,<br />e un poem închinat păcii,<br />ce are, pe scurt, următorul cuprins:<br /><br /> Nu vreau,<br />când îmi ridic tâmpla din perne,<br />să se lungească-n urma mea pe paturi<br />moartea,<br />şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,<br />peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu<br />oprit.<br /><br /> Nici după fiecare pas,<br />în golul dinapoia mea rămas,<br />nu vreau<br />să urce moartea-n sus, asemeni<br />unei coloane de mercur,<br />bolţi de infern proptind deasupra-mi...<br /><br /> Dar curcubeul negru-al ei, de alge,<br />de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.<br /><br /> E o fertilitate nemaipomenită<br />în pământ şi-n pietre şi în schelării,<br />magnetic, timpul, clipită cu clipită,<br />gândurile mi le-nalţă<br />ca pe nişte trupuri vii.<br /><br /> E o fertilitate nemaipomenită<br />în pământ şi-n pietre şi în schelării.<br />Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,<br />s-ar şi umple de ferigi, de bălării!<br /><br /> Doar chipul tău prelung iubito,<br />lasă-l aşa cum este, răzimat<br />între două bătăi ale inimii mele,<br />ca între Tigru<br />şi Eufrat.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-38113040529966139792009-12-05T15:08:00.003+02:002009-12-05T15:08:39.248+02:00Vârsta de aur a dragosteiMâinile mele sunt îndrăgostite,<br />vai, gura mea iubeşte,<br />şi iată, m-am trezit<br />că lucrurile sunt atât de aproape de mine,<br />încât abia pot merge printre ele<br />fără să mă rănesc.<br /><br /> E un sentiment dulce acesta,<br />de trezire, de visare,<br />şi iată-mă fără să dorm,<br />aievia văd zeii de fildeş,<br />îi iau în mână şi<br />îi înşurubez râzând, în lună,<br />ca pe nişte mânere sculptate,<br />cum trebuie că erau pe vremuri,<br />împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.<br /><br /> Jupiter e galben, şi Hera<br />cea minunată e argintie.<br />Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.<br />E un dans iubito, al sentimentelor,<br />zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.<br />Şi eu, cu pânzele sufletului<br />umflate de dor,<br />te caut pretutindeni, şi lucrurile vin<br />tot mai aproape,<br />şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-77595287527189822012009-12-05T15:08:00.001+02:002009-12-05T15:08:14.074+02:00Poveste sentimentalăPe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.<br /> Eu stăteam la o margine-a orei,<br /> tu - la cealaltă,<br /> ca două toarte de amforă.<br /> Numai cuvintele zburau intre noi,<br /> înainte şi înapoi.<br /> Vârtejul lor putea fi aproape zărit,<br /> şi deodată,<br /> îmi lăsam un genunchi,<br /> iar cotul mi-infigeam în pământ,<br /> numai ca să privesc iarba-nclinată<br /> de caderea vreunui cuvânt,<br /> ca pe sub laba unui leu alergând.<br /> Cuvintele se roteau, se roteau între noi,<br /> înainte şi înapoi,<br /> şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât<br /> repetau, într-un vârtej aproape văzut,<br /> structura materiei, de la-nceput.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-75048571819175584982009-12-05T15:07:00.001+02:002009-12-05T15:07:53.387+02:00ÎmbrăţişareaCând ne-am zărit, aerul dintre noi<br />şi-a aruncat dintr-o dată<br />imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,<br />pe care-o lasă să-l străbată.<br /><br /> Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,<br />unul spre celălalt, şi-atât de iute,<br />că timpul se turti-ntre piepturile noastre,<br />şi ora, lovită, se sparse-n minute.<br /><br /> Aş fi vrut să te păstrez în braţe<br />aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,<br />cu morţile-i nerepetate.<br />Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-68522398284680374742009-12-05T15:05:00.002+02:002009-12-05T15:07:26.207+02:00Emoţie de toamnăA venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,<br />cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.<br /><br /> Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,<br />că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,<br />că ai să te ascunzi într-un ochi străin,<br />şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.<br /><br /> Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,<br />iau cuvintele şi le-nec în mare.<br />Şuier luna şi o răsar şi o prefac<br />într-o dragoste mare.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-21399783707345381442009-12-05T15:05:00.001+02:002009-12-05T15:05:31.340+02:00Leoaică tânără, iubireaLeoaica tânără, iubirea<br />mi-ai sărit în faţă.<br />Mă pândise-n încordare<br />mai demult.<br />Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,<br />m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.<br /><br /> Şi deodata-n jurul meu, natura<br />se făcu un cerc, de-a-dura,<br />când mai larg, când mai aproape,<br />ca o strângere de ape.<br />Şi privirea-n sus ţişni,<br />curcubeu tăiat în două,<br />şi auzul o-ntâlni<br />tocmai lângă ciocârlii.<br /><br /> Mi-am dus mâna la sprânceană,<br />la tâmplă şi la bărbie,<br />dar mâna nu le mai ştie.<br />Şi alunecă-n neştire<br />pe-un deşert în strălucire,<br />peste care trece-alene<br />o leoaică arămie<br />cu mişcările viclene,<br />încă-o vreme,<br />şi-ncă-o vreme...AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-39489874737568344142009-12-05T15:04:00.004+02:002009-12-05T15:05:03.979+02:00Viaţa mea se ilumineazăPărul tău e mai decolorat de soare,<br />regina mea de negru şi de sare.<br /><br /> Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat<br />ca o umbră, ca un şarpe dezarmat.<br /><br /> Trec fantome-ale verii în declin,<br />corabiile sufletului meu marin.<br /><br /> Şi viaţa mea se iluminează,<br />sub ochiul tău verde la amiază,<br />cenuşiu ca pământul la amurg.<br />Oho, alerg şi salt şi curg.<br /><br /> Mai lasă-mă un minut.<br />Mai lasă-mă o secundă.<br />Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.<br />Mai lasă-mă o briză, o undă.<br /><br /> Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-43962004791374124722009-12-05T15:04:00.003+02:002009-12-05T15:04:44.148+02:00Ploaie în luna lui MartePloua infernal,<br />şi noi ne iubeam prin mansarde.<br />Prin cerul ferestrei, oval,<br />norii curgeau în luna lui Marte.<br /><br /> Pereţii odaii erau<br />neliniştiţi, sub desene în cretă.<br />Sufletele noastre dansau<br />nevăzute-ntr-o lume concretă.<br /><br /> O să te plouă pe aripi, spuneai,<br />plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.<br />Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,<br />mie-mi plouă zborul, cu pene.<br /><br /> Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi<br />lăsasem în lume odaia.<br />Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,<br />cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...<br /><br /> Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,<br />şi noi ne iubeam prin mansarde.<br />N-aş mai fi vrut să se sfârşească<br />niciodată-acea lună-a lui Marte.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-79959379465827561682009-12-05T15:04:00.001+02:002009-12-05T15:04:22.796+02:00Ce bine că eştiE o întâmplare a fiinţei mele<br />şi atunci fericirea dinlăuntrul meu<br />e mai puternică decât mine, decât oasele mele,<br />pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare<br />mereu dureroasă, minunată mereu.<br /><br /> Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte<br />lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart<br />fluviul rece în delta fierbinte,<br />ziua de noapte, bazaltul de bazalt.<br /><br /> Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi<br />tâmpla de stele, până când<br />lumea mea prelungă şi în nesfârşire<br />se face coloană sau altceva<br />mult mai înalt şi mult mai curând.<br /><br /> Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!<br />Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,<br />douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,<br />una foarte de jos, întoarsă spre pământ,<br />una foarte de sus, aproape ruptă<br />în înfrigurata, neasemuită luptă<br />a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-61454793417819929332009-12-05T15:03:00.003+02:002009-12-05T15:03:47.196+02:00VitraliuUmbra ta, lovindu-se de ziduri,<br />iar se sparge-n cioburi colorate.<br />Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă<br />adunând pierdutele-i pătrate.<br /><br /> Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,<br />peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,<br />verzi, albastre, galbene şi roşii,<br />încoifate-n creştet cu o sprijă.<br /><br /> Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,<br />arlechini din sticle colorate<br />vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe<br />soarele, mereu la jumătate.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-23148985039013800762009-12-05T15:03:00.001+02:002009-12-05T15:03:30.183+02:00AvertismentPrea mi-a nins şi mi-a plouat, demult,<br />în copilăria mea cu nopţi grozave<br />cântecul de moarte ca să-l mai ascult,<br />gândul să-l rotesc peste cadavre.<br /><br /> Colţul inimii să-l dau de trunchiuri<br />nu mai vreau, ci orizontu-nvins,<br />arcuit în pălmi şi strâns mănunchiuri,<br />i l-am dat femeii mele, dinadins.<br /><br /> Mâna-ntinsă ca să strângă-o mână,<br />nu de sânge vreau să mi-o-nfior!<br />Mi-am lăţit pe frunte-atâta lună<br />cât să mă încapă ochii tuturor.<br /><br /> Iar morişti de zvastici, zbârnâite,<br />glezna mea cu aripi dacă mi-o aţin,<br />le strivesc. Şi-n apele-ntâlnite,<br />îmi clătesc călcâiul, de venin.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-67021649569570450982009-12-05T15:02:00.000+02:002009-12-05T15:03:10.791+02:00Dimineaţă marinăO dungă roşie-n zări se iscase<br />şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins<br />cu umbrele lor melodioase<br />umerii încă dormind, mi i-au atins.<br /><br /> Mă ridicam din somn ca din mare,<br />scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele,<br />sprâncenele cristalizate de sare,<br />abisele.<br /><br /> Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă,<br />urcând un soare neobişnuit.<br />Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:<br />din ochii noştri se va-ntoarce înmiit!<br /><br /> Mă ridicam, scuturându-mi lin undele.<br />Apele se retrăgeau tăcute, geloase.<br />Plopii mi-atingeau umerii, tâmplele<br />cu umbrele lor melodioase.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-62975885944211619132009-12-05T15:01:00.004+02:002009-12-05T15:02:47.825+02:00O călărire în zori<span style="font-style: italic;"> Lui Eminescu tânăr </span><br /><br />Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucise,<br /> se face depărtare, se face nisip.<br /> Mi-am întors către soare unicul chip,<br /> umerii mei smulg din goană frunzişe.<br /> Câmpul tăindu-l, pe două potcoave<br /> calul meu saltă din lut, fumegând.<br /> Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave!<br /> Soarele a izbucnit peste lume strigând.<br /><br /> Tobe de piatră bat, soarele creşte,<br /> tăria cu acvile din faţa lui<br /> se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte.<br /> Tăcerea se face vânt albăstrui,<br /> pintenul umbrei mi-l creşte<br /> în coastele câmpului.<br /><br /> Soarele rupe orizontul în două.<br /> Tăria îşi năruie sfârşetele-i carcere.<br /> Suliţe-albastre, fără întoarcere,<br /> privirile mi le-azvârl, pe-amândouă,<br /> să-l întâmpine fericite şi grave.<br /> Calul meu saltă pe două potcoave.<br /> Ave, maree-a luminilor, ave!<br /><br /> Soarele saltă din lucruri, strigând<br /> clatină muchiile surde şi grave.<br /> Sufletul meu îl întâmpină, ave!<br /> Calul meu saltă pe două potcoave.<br /> Coama mea blondă arde în vânt.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-507626358938326072009-12-05T15:01:00.003+02:002009-12-05T15:01:53.053+02:00Lună în câmpCu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,<br />sub cortul adormiţilor gutui<br />şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,<br />văzduhul serii mi-ar părea căprui.<br /><br /> Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,<br />zvelţi vânători, în arcuiţii lei<br />din goana calului, cum îşi subţie arcul.<br />0, tinde-ţi măna stângă catre ei<br /><br /> şi stinge tu conturul lor de lemn subţire<br />pe care ramurile i-au aprins,<br />suind sub luna-n seve caii repezi<br />ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.<br /><br /> Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii<br />În ochii tăi cu luna mă răsfrâng<br />... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene<br />dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8346673451410142697.post-66434738747177309702009-12-05T15:01:00.001+02:002009-12-05T15:01:33.395+02:00EdictPot să fiu uitat, pentru că<br /> nu ţin la braţe, pot să-mi lipsească.<br /> Pot fi părăsit, pentru că<br /> nu-mi iubesc picioarele, pot merge<br /> şi cu aerul.<br /> Pot fi lăsat singur, pentru că<br /> sangele meu se varsă în mare<br /> oricum.<br /> E loc. Toate coastele s-au ridicat<br /> ca nişte bariere.<br /> E lumină destulă. Privirile mele<br /> nu văd decât o singură mască.<br /> Dar ea nu exista încă,<br /> aşa ca e loc, e loc, este.AndreiShttp://www.blogger.com/profile/12000901116882035176noreply@blogger.com0